16 noiembrie
Aseara am dormit in gara. Impropriu spus am dormit. Am incercat sa stau treaz. Imi era teama de mozaicul socio/cultural prezent in gara. Cum am ajuns in sala de asteptare un tip mai in varsta, un om la vreo 40 de ani, barbos cu parul lung si soios imbracat cu niste blugi murdari si o haina de piele a venit la mine si mi-a propus sa ii dau mantaua mea cauciucata in schimbul unei sticle de vodka. L-am refuzat. Vodka nu avea sa imi amorteasca simturile decat o singura noapte in timp ce mantaua ma putea apara mai multe zile de ploaile reci de toamna din nordul Italiei. A ranjit rautacios zicandu-mi “Lasa ca o sa o dai tu mai incolo, mai bine o dai acum de bunavoie si primesti ceva in schimb decat sa o dai mai tarziu pe degeaba!” I-am spus sa plece de langa mine. In afara de pumni nu va reusi sa imi ia nimic. A mai ranjit odata aratandu-si dintii ingalbeniti de tutun si a plecat dand din umeri.
Am mers in toaleta garii cu gandul de a imi spala chilotii si sosetele. Intai m-am dus sa ma pish. In timp ce ma pisham, langa bideul alaturat si-a facut aparitia un mos libidinos. Isi freca pula in timp ce se uita la mine cum ma pish. M-a rugat sa ii vorbesc porcos si sa il injur. Nu l-am bagat in seama, dar el continua sa vorbeasca porcos. Un poponar batran, pervers, libidinos si scatofil. Imi povestea cu placere cum se excita cand intra cineva in cabina si aude basinile, si gemetele celui ce se caca. Imi povestea ca ejaculeaza si el odata cu cacatul care atinge apa din vasul wc-ului. Perversi. Am plecat scarbit din toaleta fara sa imi mai spal chilotii si sosetele.
In jurul orei 23, sala de asteptare a inceput sa se aglomereze. Intai a sosit un grup de sarbi. Emigranti. Din cauza razboiului si-au parasit tzara. Munceau cu ziua in triaj. Incarcau si descarcau vagoane in schimbula catorva banuti. NU isi permiteau sa plateasca o chirie dar cel putin aveau ce manca. Au intins niste ziare pe jos si au scos cateva conserve de carne si o sticla de slibovitza. Imi e foame. Ma doare stomacul. Gandul imi este numai la conservele lor. Nu am curajul sa cer pentru ca nu am nimic sa le ofer in schimb. Imi trag gluga pelerinei pe fata si plang.
Pana pe la ora 1 din noapte am motait asa usor. Am visat pe mama. Am visat bucatele delicioase pe care numai ea era in stare sa le gateasca. Am visat o masa plina cu toate felurile de mancare. In mijlocul mesei era un pui intreg rumenit bine, inconjurat de o garnitura de cartofi taranesti presarati cu patrunjel si stropiti un pic cu usturoi. Intr-o parte a mesei se afla o farfurie pe care erau erau aliniati carnaciori rumeniti si cateva bucati de friptura bine rumenita. In alta parte a mesei, pe un platou erau niste sarmale ce inotau in suc propriu in vecinatatea unei mamaligi galbene, dar cel mai tare ma gandesc la platoul cu hrana rece pe care vazusem in vis cateva fasii de sorici si cateva bucatele de slanina afumata, o bucatica de branza si o ceapa.. M-am saturat. Nu ma mai gandesc la mancare mai ales ca in sala a aparut un grup de albanezi. Auzisem despre ei ca sunt colaboratorii gaborilor. E bine sa nu te pui rau cu ei pentru ca risti sa fii dat pe tzeava. Astia nu muncesc. Traiesc in urma furturilor. Gaborii stiu asta si ii lasa in pace atata timp cat pentru fiecare furaciune savarsita le toarna cate un individ ca mine fara acte. Imi trag gluga de la manta pe fata si incerc sa motai un pic.
Ma trezesc brusc cu ajutorul unui calcai de bocanc receptionat in stomac. Ma uit si vad unul din albanezi care imi spune: Esti nou pe aici, nu stiai ca trebuie sa aduci ceva ca sa poti sa stai? Imi place mantaua ta. Da-mi-o! I-am tras un pumn in gura. Un croseu de toata frumusetea, a cazut plin de sange, mi-am taiat pumnul in dintii lui!!
Toata furia adunata in mine a izbucnit intr-o clipa, ma simteam liber, liber de orice..pumnul meu a sfasiat aerul si s-a oprit violent in obrazul lui, un sunet infundat, carne zdrobita, am mai dat un pumn, vederea sangelui m-a facut sa imi pierd ratiunea. Am continuat sa lovesc. Scurt, sacadat, pumnii loveau carnea asemenea unui ciocan pneumatic care loveste asfaltul, acelasi ritm, albanezul urla ca in ghearele mortii, dar eu am continuat sa il lovesc pana cand mi-am taiat si cealalta mana in dintii lui. Atunci am tresarit, o durere ascutita mi-a strapuns trupul, am redevenit EU, timidul si pacifistul, m-a apucat groaza. Oare ce se va intampla?
Va fi bine. Sunt sigur ca va fi bine. Am incredere in steaua mea
