18 noiembrie
Si azi am avut o zi grea! Am muncit mult. Am transpirat. Acum sunt rupt de oboseala. NU mai pot. M-am intalnit cu X. Mi-a spus ca m-au cautat niste albanezi pe la Zia Maria.. Nu i-am spus lui X de ce ma cauta. E mai bine sa nu stie. NU am incredere in el. Cine stie. Poate chiar el se va duce si le va spune alora unde sunt in schimbul unei sume. I-am spus ca nu o sa merg la Zia Maria. M-a intrebat unde o sa dorm la noapte. Am ridicat din umeri si i-am spus “Nu stiu!”. A plecat. A vazut ca nu prea am chef de vorba si m-a lasat in pace.
Am 200 mii de lire{100 euro} in buzunar. Nu stiu ce sa fac. Sa merg la un hotel ieftin sa platesc 20 de mii pe o camera sau sa plec cu autobuzul intr-o alta localitate sa dorm intr-o gara. In gara din Padova nu am curaj sa ajung. Ma mai gandesc. Pana atunci merg in campus, sa maninc ceva la Venanzio. Nu am mai mancat de la pranz. Imi este foame.
La Venanzio l-am intalnit pe Slobodan. E sarb. Ii lipsesc ambele picioare.Mi-a spus povestea lui. Si-a pierdut picioarele in Kosovo, in urma unui bombardament american. A fost singurul supravietuitor din familia lui. A fost luat dintr-un spital ONU cu promisiunea ca va fi dus in Franta unde i se vor confectiona niste proteze. In realitate a ajuns pe drumuri in Paris fiind obligat sa cerseasca. Voia sa fuga dar nu reusea. Nu avea picioare. A fost vandut de mai multe ori mai multor clanuri de tzigani care isi imparteau zonele de cersit in Europa. Ultima data a fost vandut unor tigani cu destinatia Milano. Si-a facut curaj si a sarit din trenul in miscare. S-a tarat pe calea ferata si a scapat. A ajuns la o biserica si a nimerit intr-o societate de binefacere. NU se mai gandeste la picioare noi. E multumit sa cunoasca oameni. Intr-o zi va muri e constient de asta, dar vrea sa lase in urma lui ceva de care sa isi aminteasca o lume intreaga. L-am intrebat ce are de gand sa faca si mi-a raspuns ca inca nu are incredere in mine si ca voi afla la momentul potrivit. “Toate la timpul lor” asta era raspunsul lui la majoritatea intrebarilor mele. L-am intrebat daca stie unde pot gasi un loc de dormit. M-a invitat la biserica San Giorgio. Intr-o cladire anexa bisericii, este construita o aripa in care sunt dormitoare. Poti dormi acolo in schimbul unor mici servicii pe care trebuie sa le prestezi pentru biserica. Am fost de acord.
In seara asta o sa dorm la biserica. Mi-am facut un nou prieten. Vreau sa il mai intalnesc pe Slobodan. Vreau sa ascult tot ceea ce are de spus. Mi se pare ca nu vorbeste in gol si stie ce are de facut. Vreau sa aflu ce. Dar pana atunci merg la biserica poate gasesc si niste apa calda sa fac un dush.
Va fi bine. Sunt sigur. Am incredere in steaua mea.
